Deziluzie

E noapte…stau la fereastra si privesc cum ploua nebuneste,e o furtuna naucitoare izbind cu furie in geamuri..cu vant turbat ce transforma in haos totul in calea sa..stiu sigur ca nu este o ploaie de regrete…odata o prietena spunea ca “NOI” ne-am iubit in stil romantic..pur..iubirea nu era decat filosofie..intrbari si replica..versuri..vise..
Am fost si sunt o persoana ingenua,am tratat mereu totul cu exclusivism..si nu tind sa cred ca totul a fost o inexactitate pentru ca nu a fost ceva impansibil,infim,char daca tu uneori oscilai.. pt mine erai indispensabil.
Acum prin prisma asta incep sa disting clar stropi de ploaie sfaramati intr-o iubire agonizanta,gata sa se stinga…inima a inghetat in mine,sangele a paralizat undeva pe drum,muschii s-au atrofiat,insa creierul functioneaza in continuare.Picaturile de ploaie ma tortureaza cu memoria implacabila a tot ce a fost si nu mai este..dar astazi imi promit ca totul are un sfarsit!

Winter morning

Miercuri,3 Februarie..ora 7:46..ma trezesc..deschid fereastra.. un ger cumplit.. privesc zapada ca un ocean de ninsoare..gheata ca oglinda..fulgii pluteau in zbor leganat ..se jucau de-a prinselea in aer,ca un roi ushor de fluturi albi....totul era o intindere tacuta..alba..si rece..iar eu..Craiasa Zapezii..eram ca o zana..invesmantata in alb..cu o rochie cusuta cu ace de gheatza..cu fata dalba..cu ochii ca doua flori de cires..cu nasul fin si alintator..cu obrajii ca doua petale de magnolie..si parul balai... am inchis ochii si in fata mea a aparut un camp de cristal acoperit cu margaritare stralucitoare..in care eram noi doi..ma priveai in liniste..fara sa scoti nici un sunet..doar schitzai un zambet angelic..apoi m-ai prins si ne-am trantit in zapada..doar ne priveam si ne tineam strans de mana..ne-am imbratisat..apoi ne-am sarutat cu pasiune..si o liniste ingradita s-a lasat peste noi..eram doar un singur gand..NOI..
am deschis ochii..si am mi-am dat seama ca a fost doar un vis..

sedata de durere..de simple cuvinte.. ..satula de vise.....nu imi ramane decat sa va invat strategiile.. sa pretind ca visez...cuvintele s-au golit de intelesuri..

poate de asta m-am schimbat.........
INAINTE...cum iti auzeam vocea..incepeam sa tremur toata...ma entuziasmam repede din orice..dintr-o idee frumoasa..un cuvant..o poveste..o ploaie..un aer curat...de fiecare data cand vorbeam cu tine,cand eram cu tine...simteam fluturasii din stomac,cum apareau si dispareau..la orice flashback..acea senzatie amplificata....
ACUM..cand vad ca visele nu mai sunt ceva magic, nedefinit... au ajuns toate stanci reci si tari.. nu mai pot fi modelate... trebuie doar implinite.. acum..sunt un cliseu.. m-am exilat in indiferenta,indiferenta sunt eu,m-am exilat in mine...
stiu ca...
tot ce a fost,a fost un vis......ce a zburat de langa mine..am trait un vis frumos..dar destinul ne-a invins...

Modern but magic friend

Astazi m–am hotarat sa va povestesc despre amicul meu…dan?? Nu ..nu dan...robert?? nici el...eric...nici pe departe!!..el..e simplu... Morcoveata!
Un “tanar simpatic”, cu un zambet larg...si cu fata pistruiata.., motiv pentru care ii si spun asa..
M O R C O V E A T A
..da da :X asa..ati auzit bine ...
Un personaj de poveste.., poate, dar unul real...un prieten adevarat..pe care poti conta intotdeauna.
Tocmai pentru ca aceasta poveste mi-a incantat copilaria sunt atat de entuziasmata ca am un prieten caruia sa-i spun asa.
E frumos sa vezi oameni veseli, zambitori...dar mai frumos e sa-l vezi zambind pe Morcoveata!!
De cate ori il vad pe amicul meu..zambesc ..pentru ca imi amintesc de baietelul din poveste mancand pepene ..si murdarindu-se pana la urechi!
E o farama de copilarie....
Imi amintesc de aventurile lui.., si aceste lucruri simple imi insenineaza ziua...!!
Sunt o norocoasa..pentru ca pot avea ca prieten un personaj de poveste!
Un amic pe cinste, cu care sa impart si bune si rele..un tovaras adevarat..sau poate mai bine zis un Morcoveata modern.
Prietenii sunt raze de soare ce iti calauzesc pasii in drumul vietii..si ai nevoie de ei pentru ca te ajuta mereu..chiar si cu un zambet..si pentru asta ar trebui sa le multumesti..asa cum si eu iti multumesc Morcoveata! >:D<

Dust in the wind…

Am iubit cu totul,cu sufletul,cu trupul,cu simturile,cu tot..
pentru mine,fiinta iubita are cel mai frumos suflet,
are cea mai frumoasa forma….da,tot ce a fost intre noi s-a consumat..
a fost frumos ATUNCI,acum este doar o frumoasa amintire..
voi zambi sau imi vor da lacrimile de fiecare data cand ma voi intoarce in trecut,
dar eu in prezent si in viitor vreau sa traiesc,nu in trecut!
am iubit,si am fost fericita..am suferit..dar lucruri minunate ma asteapta!

I needed you..

I love you with all your faults - present and future ones.
...we are only human and we are not meant to be perfect.
but I really don't care about this...I only care that when I
look at you I lighten up and my day takes a turn for the
better and I forget everything else. Your smile make my eyes
laugh, your eyes see right through me...I feel transparent in
front of you...I feel like I'm naked and I have nothing to hide...
tell me you miss me, that's all I need.

Fire memories...

I close my eyes and let myself carried away
by the wave that often takes me back through memories...
back to our pristine paradise...and I get there...next to you.
Surrounded by vivid images we reach the most spell-binding
place...I let myself be carried by dreams in the midst of dreams...
I feel the smell of your skin...the warmth of your smile...you challenge me
...to a game...a hidden game...our game...we experience hidden sensations
...passionate sensations...enhanced by memories...you lure me into night's trap
...you take me in your arms...you hold me...I feel safe...you kiss me...I kiss you
...fiery kisses...tender...passionate...kisses that are lost in the cold blackness of the night
on my hot body...I feel your lips kiss my neck...I breath heavily...slightly smothered...I pull

you next to me...and in perfect harmony we let ourselves at the mercy of the night.

Once upon a time there was a prince and a princess...

Their story was snow-white...pristine...beautiful...unreachable...
...untouchable...breath-taking...they liked each other even imperfect
as they were...one had warm hands...the other cold...but he grew farther
and farther apart...he took all...love...promises...admiration...respect...the
flame...the spark...the warmth...everything....all were trapped inside the illness
of the inescapable past...in the balance between past and present she sits: the optimist
...even she doesn't really understand herself...too many thoughts...too many unspoken
whispers...too many words that beg to be uttered...it was beautiful...maybe too much so
...today they could have floated with the sun...flown with the rain...but instead all will
be wrapped in a dream...for her it will remain "your star without you in it" and for him "your star
without him"......