Nici eu nu stiu..orgoliu..

Eu sunt..exist..indiferent ce fac.. ce gandesc...e drept ca totul din jur ma afecteaza..ma schimba..ma creeaza.. dar eu exist oricum..sunt aceeasi si totusi alta... mi-am schimbat majoritatea principiilor in ultima perioada..iar acum incerc sa ma adaptez la realitatea din care faceam parte.. .nu stiu ..probabil sunt o ciudata..dar asta sunt..si probabil m-as frustra daca as fi comuna..nu ciudata..!asta e tot farmecul..sa reusesti sa faci ceea ce iti doresti..sa fii plina de viata..sa fii fericita!Cu totii meritam sa fim fericiti..iubiti!nu trebuie sa facem nimic pentru asta..e suficient ca existam..
Cu ceva timp in urma..blonda..cea mai buna prietena a mea mi-a spus.."mai bine regret lucrurile pe care le-am facut decat pe cele pe care nu le-am facut"..si nu vreau sa regret nimic..in viata mea sunt putine lucrurile pe care le-am regretat....
EU oricum sunt imbracata in orgoliu..si G la fel..daca m-ar dezbraca de orgoliu ar descoperi in spatele acestor usi bine inchise..tot ceea ce ascund eu cu o ambitie iesita din comun..oricum sunt puternica..sau doar asa incerc eu sa ma conving..insa daca ar reusii sa imi vada interiorul m-ar putea distruge..si ar putea sa o faca in multe moduri...sentimentele pe care i le port sunt mai importante decat persoana lui..ele pot ramane..chiar daca el dispare..ele nu ma vor dezamagii....EL nu mi-ar apartine cu adevarat nici daca mi s-ar vinde..si astea's putinele motive pentru care nu arat ce simt in interior..si e cumplit de dureros sa ma pastrez o enigma,cand defapt as vrea sa alerg pana la EL atat de repede si sa ii sar in brate..sa il strang..sa il sarut..sa ii zambesc pur si simplu..sa il tin de mana..sa strig cat ma tin plamanii ca tin la EL enorm..dar nu pot..si nici nu are rost....as vrea ca toata viata sa fie o poveste in care
EL sa fie printul meu in armura pe cal alb.. iar eu printesa lui...