O mie de vise si mii de dorinte..

Gandurile mele sunt doar niste versuri insirate pe hartie ... sunt atatea mistere pe care as vrea sa le dezleg... tot ceea ce ma poate scoate din monotonie e doar un vis ce imi calauzeste cu atentie pasii spre stelele frumoase ce stralucesc in seara asta mai puternic ca niciodata ... spre imensitatea clara a Lunii ... spre o clipa magica ... aproape ireala... ma inconjoara atat de multe lucruri frumoase si sunt fericita ca spre deosebire de altii le pot observa si pot transforma fiecare clipa banala intr-un moment magic ... desprins dintre paginile prafuite ale unui roman ascuns intr-un raft...ma bucur de fiecare raza de soare ... de fiecare ciripit ce imi atinge armonios auzul ... de fiecare parfum ce se raspandeste in aer si imi incanta mirosul ... de fiecare adiere a vantului care imi racoreste mintea alungandu-mi toate gandurile sinistre care imi distrug visele ...pff.. am
invatat ca pot sa fiu si fericita...

Mister..

Imi place .... ceva ma atrage la G.... si simt o atractie puternica .... si ... nu imi dau seama de ce sau ce anume ma face incet ... incet sa ma indragostesc de el... incerc sa imi explic ce se intampla ... de ce sunt fericita cand e cu mine ... cand ma priveste .... cum pot sa il plac si sa nu stiu de ce ... sau ce anume ma atrage la el..atunci cand sunt cu el incep sa tremur..ma simt..nu stiu..nu am cuvinte sa explic.. ... ce misterios este totul ... simt ca ma cufund intr-o ceata imensa ... infinita ... dar stii e o ceata care ma atrage tot mai mult ...o ceata care imi place ... in ciuda a tot e o ceata pe care pe zi ce trece mi-o doresc tot mai mult ... e un mister pe care vreau sa il dezleg ...e ca un vis pe care vreau sa il ating ... si mi-e teama in acelasi timp caci atunci cand pare aproape totul se risipeste ... si nimic nu mai e la fel ...mi-e teama de inca o dezamagire ... de inca o minciuna ... nu vreau ca totul sa redevina o iluzie ...

Viata merge inainte..cu sau fara prea multe cuvinte..

De mii de ori in viata suntem obligati de soarta sa o luam de la capat..sa ne ridicam fara sa privim in urma...asta mi se intampla mie acum...am crezut ca nimic rau nu mi se poate intampla..ca mi-am gasit din nou sufletul pereche...dar se pare ca el nu a crezut acelasi lucru...unde sa gasesc acum zambetul meu?cum sa fac sa imi fie indiferent?..cum sa uit ca el a existat?..cum sa ii uit zambetul..privirea?cum sa uit cuvintele lui?e greu..dragostea nu dispare cat ai bate din palme...dar sunt puternica..o sa imi revin...caci....pana la urma..."viata merge inainte cu sau fara prea multe cuvinte"...!