De mii de ori in viata suntem obligati de soarta sa o luam de la capat..sa ne ridicam fara sa privim in urma...asta mi se intampla mie acum...am crezut ca nimic rau nu mi se poate intampla..ca mi-am gasit din nou sufletul pereche...dar se pare ca el nu a crezut acelasi lucru...unde sa gasesc acum zambetul meu?cum sa fac sa imi fie indiferent?..cum sa uit ca el a existat?..cum sa ii uit zambetul..privirea?cum sa uit cuvintele lui?e greu..dragostea nu dispare cat ai bate din palme...dar sunt puternica..o sa imi revin...caci....pana la urma..."viata merge inainte cu sau fara prea multe cuvinte"...!
.jpg)
