Deziluzie

E noapte…stau la fereastra si privesc cum ploua nebuneste,e o furtuna naucitoare izbind cu furie in geamuri..cu vant turbat ce transforma in haos totul in calea sa..stiu sigur ca nu este o ploaie de regrete…odata o prietena spunea ca “NOI” ne-am iubit in stil romantic..pur..iubirea nu era decat filosofie..intrbari si replica..versuri..vise..
Am fost si sunt o persoana ingenua,am tratat mereu totul cu exclusivism..si nu tind sa cred ca totul a fost o inexactitate pentru ca nu a fost ceva impansibil,infim,char daca tu uneori oscilai.. pt mine erai indispensabil.
Acum prin prisma asta incep sa disting clar stropi de ploaie sfaramati intr-o iubire agonizanta,gata sa se stinga…inima a inghetat in mine,sangele a paralizat undeva pe drum,muschii s-au atrofiat,insa creierul functioneaza in continuare.Picaturile de ploaie ma tortureaza cu memoria implacabila a tot ce a fost si nu mai este..dar astazi imi promit ca totul are un sfarsit!