Deziluzie

E noapte…stau la fereastra si privesc cum ploua nebuneste,e o furtuna naucitoare izbind cu furie in geamuri..cu vant turbat ce transforma in haos totul in calea sa..stiu sigur ca nu este o ploaie de regrete…odata o prietena spunea ca “NOI” ne-am iubit in stil romantic..pur..iubirea nu era decat filosofie..intrbari si replica..versuri..vise..
Am fost si sunt o persoana ingenua,am tratat mereu totul cu exclusivism..si nu tind sa cred ca totul a fost o inexactitate pentru ca nu a fost ceva impansibil,infim,char daca tu uneori oscilai.. pt mine erai indispensabil.
Acum prin prisma asta incep sa disting clar stropi de ploaie sfaramati intr-o iubire agonizanta,gata sa se stinga…inima a inghetat in mine,sangele a paralizat undeva pe drum,muschii s-au atrofiat,insa creierul functioneaza in continuare.Picaturile de ploaie ma tortureaza cu memoria implacabila a tot ce a fost si nu mai este..dar astazi imi promit ca totul are un sfarsit!

Winter morning

Miercuri,3 Februarie..ora 7:46..ma trezesc..deschid fereastra.. un ger cumplit.. privesc zapada ca un ocean de ninsoare..gheata ca oglinda..fulgii pluteau in zbor leganat ..se jucau de-a prinselea in aer,ca un roi ushor de fluturi albi....totul era o intindere tacuta..alba..si rece..iar eu..Craiasa Zapezii..eram ca o zana..invesmantata in alb..cu o rochie cusuta cu ace de gheatza..cu fata dalba..cu ochii ca doua flori de cires..cu nasul fin si alintator..cu obrajii ca doua petale de magnolie..si parul balai... am inchis ochii si in fata mea a aparut un camp de cristal acoperit cu margaritare stralucitoare..in care eram noi doi..ma priveai in liniste..fara sa scoti nici un sunet..doar schitzai un zambet angelic..apoi m-ai prins si ne-am trantit in zapada..doar ne priveam si ne tineam strans de mana..ne-am imbratisat..apoi ne-am sarutat cu pasiune..si o liniste ingradita s-a lasat peste noi..eram doar un singur gand..NOI..
am deschis ochii..si am mi-am dat seama ca a fost doar un vis..

sedata de durere..de simple cuvinte.. ..satula de vise.....nu imi ramane decat sa va invat strategiile.. sa pretind ca visez...cuvintele s-au golit de intelesuri..

poate de asta m-am schimbat.........
INAINTE...cum iti auzeam vocea..incepeam sa tremur toata...ma entuziasmam repede din orice..dintr-o idee frumoasa..un cuvant..o poveste..o ploaie..un aer curat...de fiecare data cand vorbeam cu tine,cand eram cu tine...simteam fluturasii din stomac,cum apareau si dispareau..la orice flashback..acea senzatie amplificata....
ACUM..cand vad ca visele nu mai sunt ceva magic, nedefinit... au ajuns toate stanci reci si tari.. nu mai pot fi modelate... trebuie doar implinite.. acum..sunt un cliseu.. m-am exilat in indiferenta,indiferenta sunt eu,m-am exilat in mine...
stiu ca...
tot ce a fost,a fost un vis......ce a zburat de langa mine..am trait un vis frumos..dar destinul ne-a invins...